Humanity is going where?

You must not lose faith in humanity. Humanity is an ocean; if a few drops of the ocean are dirty, the ocean does not become dirty.- Mahatma Gandhi

E greu sa traiesti dupa acest citat in fiecare zi si sa crezi ca suntem multi care ne gandim la umanitate si avem si sperantze. Am cautat in dex si am gasit aceste doua sensuri pentru umanitate:
1. omenie, caracter uman, compasiune si bunatate
si
2. colectivitatea de oameni

Analizez ce spune Gandhi si imi este greu sa vad oceanul si vad preponderent acele picaturi care murdaresc precum uleiul oceanul. Zilnic vad doar ca nu exista initiative care sa promoveze aceasta bunatate si omenie si din pacate pierd zilnic increderea ca omenirea este capabila sa gandeasca si sa actioneze ca o colectivitate care stie unde merge.

Cred ca e nevoie de un nou mod de leadership, de o schimbare la nivel global a viziunii despre viitor.

Dar cine sa initieze aceasta schimbare?
A inceput ea deja si eu sunt un ignorant?

The Pacific - film ce merita atentia

Daca vrei sa vezi o descriere a lui pe imdb vezi linkul aici
http://www.imdb.com/title/tt0374463/

Nu fac un secret ca imi plac filmele si nici din faptul ca imi plac dramele. Pe deasupra filmele de razboi sunt preferatele mele. O sa scriu despre asta in curand -DE CE??
Fiecare episod e frumos si oribil in felul lui. Sentimentele sunt confuze. Trebuia sa vad filmul dar, in mine insumi cu fiecare secunda vazuta se rupe ceva, legat de ce suntem noi si de ce.Ororea prin empatie pot doar sa mi-o imaginez si asa este greu de suportat, dar daca ar fi trebuit sa supravietuiesc ei.
Trebuie sa vezi cu ochi, mintea si sentimentele celor implicati sa iti dai seama "Why war is hell" :((

Muzica este extraordinara si match very well the film. Multumesc HBO, multumesc Jeremy Podeswa, producatorilor si tuturor actorilor. It means a lot si sper ca vazand acest film sa intelegem cu toti mai bine de ce sa avem grija de tot ce facem.

Acest film te poate duce la the edge of abyss si dincolo si apoi sa te intrebi ce este umanitate, limitele unde ne poate duce disperarea, frica, frica de moarte si dorinta de supravietuire.
Unde naiba e dumnezeu???????? Nu exista such thing.
Este o continuare reusita a seriei despre Camarazi de razboi(Band of brothers).

Multe intrebari iti trec prin minte vazand acest film, una in schimb nu pleaca de la mine "Ce trebuie sa facem noi ca umanitate sa intelegem ca orice conflict si razboi inseamna sa ducem la extreme total sfasietoare umanitatea ?".

Vezi filmul si asculta muzica cu ochi unuia care a fost acolo si poate vei intelege ce vorbesc, sau poate mai bine nu te duce in hell.

The dream I dream

Este fantastic ce face creierul uman, cum prelucreaza informatia pe care o primeste, sentimentele, temerile, sperantele si cum isi utilizeaza capacitatile pentru a genera nou.

In noaptea aceasta am avut un vis cum nu am mai avut vreodata iar pe o scala de la 1 la 10 unde 10 este super asta a fost de 10.Am mai avut un vis de 10 cand eram mic si am visat ca zburam, aveam aripi si zburam deasupra muntilor si era extraordinar.

In schimb in aceasta noapte am avut un vis legat de sperantele mele. Binenteles ca orice vis si acesta este putin in ceata si daca dimineata cand m-am trezit nu incercam sa mi-l readuc in memorie poate il uitam si ramaneam doar cu feelingul ca a fost great.

Spuneam ca este legat de ceea ce ma framanta si creierul meu lucreaza noaptea si a generat ceva extraordinar.Imagineaza-ti un vis in care ceea ce iti doresti si ceea ce pare extrem de greu de realizat se intampla. Asa a fost visul de azi noapte, unul in care am fost invitat eu si cateva persoane pe care nu le cunosteam si care nici fata nu aveau, sa vizitam o lume a viitorului unde oamenii aveau necesarul de baza (imbracaminte, mancare, casa) si cu ajutorul tehnologiei puteau sa produca minimul necesar pentru toata lumea si oamenii pe care ii vedeam pe strada si in magazine erau fericiti, pasnici si se opreau in diferite spatii, piete sa discute.
Senzatia pe care am avut-o este speciala, una de liniste sufleteasca, una in care oameni evoluati spiritual si cu foarte multe cunostinte isi dedicau viata cunoasterii si progresului, unde meseriile sunt pentru cei care au o pasiune pentru ele deoarece oamenii devin constienti ca sunt necesari comunitatii si ca acolo, in acea lume, ei sunt dedicati imbunatatirii modului de viata si progresului.
E greu sa inglobez in fraze acel sentiment avut in acea vizita care nici macar nu stiu cat a durat, DAR, care m-a facut sa ma simt bine si culmea sa cred ca aceasta este calea pe care trebuie sa merg si unde sa imi folosesc energia.

Trebuie doar sa incep sa investesc cu adevarat in acest vis.

Cautarea sensului

ultimele luni sunt un cosmar.

Sunt tot mai depresiv si nimic nu mai are nici un sens.

Ma intreb ce dracu vrem noi pe pamant si in aceasta viata de rahat.
Toata ziua fugim pentru a "supravietui", alergam dupa nimicuri, si nu pot sa vad DE CE???
Parca traiesc ca in filmul MATRIX cand NEo se trezeste si isi da seama ca totul in jurul lui a fost un fel de vis si nu realitatea. SI ca urmare astept sa ma trezesc si sa realizez ca am trait un vis bulshit. SI disper si ma gadesc ca practic ce rost are sa ma zbat , sa muncesc, sa creez, sa ii ajut pe altii. Pentru ce?
Oricum moartea vine repede si ne ia si la final am dubii ca ma voi simti bine ca am facut ceva pe pamant. SI oricum tot ce facem nu schimba faptul ca suntem pe aceasta nenorocita de planeta pe care o distrugem in fiecare zi, cu totul, si tot ce este pe pamant moare..........
Cand voi muri voi fi fericit sa fiu constient si macar sa fac eforturi sa inteleg in ce fel Marius Hardut a contribuit la aceasta viata mizerabila, la evolutie.

AM depasit jumatatea de viata a unui om si nu simt ca am facut ceva, nu simt ca are rost sa fiu aici. La naiba, cred ca oamenii trebuie sa vrea mai mult de la umanitate, daca mai crede cineva in umanitate, si de fapt ce inseamna acest concept?

SI cand vezi moarte si suferinta si atata lipsa de sens in tot ce facem ma impac cu gandul ca moartea este ceva natural si nu trebuie sa imi fie frica sa ma gandesc la ea, si poate chiar sa mi-o doresc.
In ultimele zile pe fondul acestei perioade a aparut si imbolnavirea grava si periculoasa a unei persoane dragi. SI am vrut sa fiu cumva langa ea ca un om si ca un prieten, dar spitalul si contextul bolii lui ma inspaimanta. Dar am zis ca trebuie sa fiu tare si alaturi de acea persoana si m-am dus la spital la el.
Am evitat cu greutate sa nu se vada pe chipul sau vocea mea tristetea si disperarea.
Ce faci cand vezi o persoana draga aproape de moarte si nu ai nici un instrument sa ajuti, decat poate sa ii fi alaturi. Si e in varsta aceasta persoana si e draga pentru mine, ca un tata pe care intotdeauna mi l-am dorit.
SIngurul gand ce il am este ca sa nu ajung la o asemenea varsta. E cumplit sa vezi cum se stinge un prieten si sa realizezi cum nenorocita asta de moarte iti ia o bucata din tine si nu poti sa ripostezi.

Sunt depresiv si chiar foarte si caut un sens pentru care viata este asa sau pentru ca sa trecem prin ea. Nu trece nici o zi sa nu ma gandesc la rostul agitatiei, rostul ca eu sa fac ceva pe aceasta planeta. Tot ce fac este si va fi distrus si mitul lui SIsif nu imi convine. Cred ca ar trebui sa fim deasupra acestei vieti de rahat si sa gadim altceva mai maretz, o viziune care sa dea un sens unui stil de viata mai rational dincolo de acest nenorocit de materialism si consumatorism.

Libertatile la care renuntam

Nu trebuie sa fi un mare ganditor sau priceput detectiv sa vezi cum statul si diferite institutii nationale si mai ales internationale ne ajuta in fiecare zi sa scapam de probleme si sa isi asume ei controlul asupra problemelor.
Care este pretul?
Libertatile noastre sunt discutate si furate in fiecare zi putin cate putin. Se face o lege a ascultarii telefoanelor care le da dreptul sa asculte oricand vor ei convorbirile mele cu oricine si oricand, sa monitorizeze cu cine si ce vorbesc pe e-mail si site-urile de internet pe care le accesez.
DE CE?
Binenteles ca sa aiba grija de mine pentru ca, stii tu Marius cati teroristi vor sa iti strice viata in fiecare zi?????? Foarte multi banuiesc.
Si atunci serviciile secrete din Romania vor asculta toate telefoanele pentru ca sa ii prinda pe acesti terorica.
Ce e curios e ca inca nu am vazut nici un terorica prins in Romania, DAR, in fiecare zi iese la iveala ca de ani se asculta telefoanele persoanelor politice, oamenilor activi din comunitate si altora "Periculosi pentru societate!!!!".

Pe cine vor sa fraiereasca?

Intrebarea poate cea mai importanta e cine vrea dar mai ales la ce ii serveste aceste informatii????
Cred ca raspunsul e control, santaj si coruptie.

Apoi dragi mei parlamentari sunt de acord sa ne punem cipuri in pasapoarte si de ce nu in curand cipuri implant. DE CE?? Pai sa stie domnul guvern si altii unde sunt, c efac, cu cine vorbesc si cine stie poate dezvolta un cip care le permite sa asculte tot ce vorbesc. Asa o sa ii scuteasca de ascultat telefoane.

Ce urmeaza apoi?? Poate controlul prin cip si alte libertati luate de la oameni cu diferite pretexte.

Chiar asa suntem ca oile? Chiar asa suntem usor de fraieriti?
CE inseamna consultare publica?

Dar cum ramane cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului si cu oamenii care au luptat si murit pentru ca noi sa fim liberi?

Si atunci ce ramane de facut.

Ziceam anterior ca sunt mai multe solutii: o revolutie sangeroasa sau una pasnica dar lunga si cu cresterea unei constiinte a ratiuni.
La cata suparare am in mine eu as vota pentru revolutia sangeroasa.

De ce un blog

pentru ca...

Sunt 2 motive mari.

Primul, si poate cel mai important este ca blogul imi ofera oportunitatea de a arata cum gandesc si ce simt, fapt ce duce automat la imbunatatirea comunicarii.
Daca citesti articolele acestui blog, si daca eu voi avea timp sa scriu articole, atunci vei avea ocazia sa ma cunosti, sa nu banuiesti ce simt sau cred, ci sa fi mai aproape de realitate.

Al doilea motiv este legat de decizia mea de a oferi constructivitate.
Am norocul sa lucrez si sa fiu un amic al Janinei. Alaturi de ea am lucrat in cea mai frumoasa parte a vietii mele, adica ultimii 11 ani si am avut privilegiu sa ii fiu amic ultimii 14 ani.
Despre aceaste aspecte sigur voi scrie, dar acum doar atat vreau sa spun ca discutiile pe care le-am avut cu ea si cu Tibi m-au ajutat sa inteleg si sa iau decizia ca in tot ce fac trebuie sa renunt la a fi inca o persoana care numai critica , si ca trebuie sa investesc energie si timp pentru o critica constructiva. Ea nu e benefica doar pentru mine ci si pentru lumea in care traim.
De aceea am scris pe blog "What man is a man who does not make the world better" si acest lucru va trebui sa conduca articolele mele.
Nu vreau sa fiu inca o persoana pe blog care doar critica stie sa faca. E nevoie sa ne asumam rolul de critici constructivi atat in viata personala si profesionala dar si in viata publica. Viata se poate schimba in bine doar prin contributie si eu vreau si cred ca am idei care pot imbunatatii viata pe Tera.