un scenariu care tot mai mult l-as vrea implementat

Adultii sunt cei care invata copii tot ce cred ei ca va fi de folos copilului.
Dar cati dintre adulti ii invata pe copii sa continue sa fie un suflet bun, sa fie buni cu ceilalti, sa colaboreze, sa nu creada in bani ci in principii si valori, cati nu ii invata pe copii sa viseze la o lume a dreptatii si sinceritatii???

Am ajuns la aceasta varsta si ma gandesc ca lumea trebuie sa se schimbe major, paradigmele ei daca vreau sa sune filosofic.

Si mi-a venit in minte ideea unui scenariu care ar putea sa schimbe lumea in bine.

Idea e ca cercetatori ar trebui sa programeze cativa roboti care sa preia rolul de educatie al copiilor nou nascuti.
La un moment dat ar trebui sa nu mai existe adulti pe planeta si din acel moment robotii instruiti anterior, sa preia rolul de educatie al copiilor.
Educatia ar trebui sa fie bazata pe promovarea valorilor.
Un lucru esential cred ca este ca ei sa nu invete ce sunt banii, ce este proprietatea privata asa cum este ea inteleasa azi si cooperarea sa fie modul cel mai frecvent utilizat in educatie.
Ca totul sa mearga bine ar trebui ca tehnologia sa fie si mai bine folosita in eficientizarea munci si in producerea bunurilor necesare.

Deasupra tuturor cred ca trebuie sa se schimbe modul in ne vedem pe noi ca umanitate si stil de viata, adica nu sa traim pentru a strange bani care sa ne ajute sa consumam si apoi din nou sa muncim mai mult sa ne asiguram un nou standard de viata, CI sa muncim si sa invatam pentru a explora aceasta lume si lumea de dincolo de nori, sa exploram creierul, un mod de viata in pace si sa vrem sa intalnim si specii de pe alte planete.
Sigur ca pentru implementarea acestui scenariu lipsesc multe verigi intermediare si apoi se pune intrebarea cine pune in aplicare acest plan si ce se intampla cu oamenii maturi.
Deci, sa incepem sa proiectam viitorul.

Remember my friend

asa am adormit ieri.
asa m-am trezit
un gand ciudat
remember my friend
miam zis
ca viata trebuie sa fie placuta , ca un vis superb
nu chin si suferinta
ci, un gand bun si pasiune
remember my friend
miam zis
ca finalul e la fel de important ca inceputul si mijlocul acestei vieti
si acolo trebuie sa zambesti de fericire cand vei da filmul inapoi
remember
the child
the dreams
the good world
the kindness in people
the true and innocent smile on people's face
and the amazing sunny spring
the beautiful mountain
the .....
remember everything

Cautarea sensului

ultimele luni sunt un cosmar.

Sunt tot mai depresiv si nimic nu mai are nici un sens.

Ma intreb ce dracu vrem noi pe pamant si in aceasta viata de rahat.
Toata ziua fugim pentru a "supravietui", alergam dupa nimicuri, si nu pot sa vad DE CE???
Parca traiesc ca in filmul MATRIX cand NEo se trezeste si isi da seama ca totul in jurul lui a fost un fel de vis si nu realitatea. SI ca urmare astept sa ma trezesc si sa realizez ca am trait un vis bulshit. SI disper si ma gadesc ca practic ce rost are sa ma zbat , sa muncesc, sa creez, sa ii ajut pe altii. Pentru ce?
Oricum moartea vine repede si ne ia si la final am dubii ca ma voi simti bine ca am facut ceva pe pamant. SI oricum tot ce facem nu schimba faptul ca suntem pe aceasta nenorocita de planeta pe care o distrugem in fiecare zi, cu totul, si tot ce este pe pamant moare..........
Cand voi muri voi fi fericit sa fiu constient si macar sa fac eforturi sa inteleg in ce fel Marius Hardut a contribuit la aceasta viata mizerabila, la evolutie.

AM depasit jumatatea de viata a unui om si nu simt ca am facut ceva, nu simt ca are rost sa fiu aici. La naiba, cred ca oamenii trebuie sa vrea mai mult de la umanitate, daca mai crede cineva in umanitate, si de fapt ce inseamna acest concept?

SI cand vezi moarte si suferinta si atata lipsa de sens in tot ce facem ma impac cu gandul ca moartea este ceva natural si nu trebuie sa imi fie frica sa ma gandesc la ea, si poate chiar sa mi-o doresc.
In ultimele zile pe fondul acestei perioade a aparut si imbolnavirea grava si periculoasa a unei persoane dragi. SI am vrut sa fiu cumva langa ea ca un om si ca un prieten, dar spitalul si contextul bolii lui ma inspaimanta. Dar am zis ca trebuie sa fiu tare si alaturi de acea persoana si m-am dus la spital la el.
Am evitat cu greutate sa nu se vada pe chipul sau vocea mea tristetea si disperarea.
Ce faci cand vezi o persoana draga aproape de moarte si nu ai nici un instrument sa ajuti, decat poate sa ii fi alaturi. Si e in varsta aceasta persoana si e draga pentru mine, ca un tata pe care intotdeauna mi l-am dorit.
SIngurul gand ce il am este ca sa nu ajung la o asemenea varsta. E cumplit sa vezi cum se stinge un prieten si sa realizezi cum nenorocita asta de moarte iti ia o bucata din tine si nu poti sa ripostezi.

Sunt depresiv si chiar foarte si caut un sens pentru care viata este asa sau pentru ca sa trecem prin ea. Nu trece nici o zi sa nu ma gandesc la rostul agitatiei, rostul ca eu sa fac ceva pe aceasta planeta. Tot ce fac este si va fi distrus si mitul lui SIsif nu imi convine. Cred ca ar trebui sa fim deasupra acestei vieti de rahat si sa gadim altceva mai maretz, o viziune care sa dea un sens unui stil de viata mai rational dincolo de acest nenorocit de materialism si consumatorism.

Mini si ziua mea :)

Sambata a fost ziua mea si binenteles ca orice zi de nastere vine cu o mica depresie.
Uau cati ani, si cati au trecut si parca nu am reusit sa fac cate am vrut.
Depresie si pentru ca asa cum spunea cineva murim un pic in fiecare zi si ne apropiem de the end.
Totusi am avut noroc ca langa mine sa fie Janina , Tibi si parintii Janinei si am organizat o zi cu prieteni.
Am fost norocos si pentru ca planurile unei persoane pe care am vrut sa o cunosc si sa ma cunoasca s-au aranjat astfel incat sa poata veni.

Oameni neseriosi :) adica le spui fara cadouri, vreau doar sa fiu cu prieteni si nu sa nu vina doar pentru ca s-au impotmolit in a face cumparaturi, si ei se chinuie sa cumpere chestii.
Din prisma cadoruilor cel mai mult ma bucura The Mini Dell, un laptop superdragutz si care stie extrem de multe. SIgur vom petrece multe zile impreuna :)

Ce sa zic. Am fost bucuros, am zambit, am povestit despre vietile noastre, despre intamplari fun-nervi si ne-am si jucat cu ajutorul playstation.

A mai trecut un an si noi intrebari imi vin in minte.
Asta e farmecul cred, sa incercam sa raspundem la intrebari.
Dealtfel suntem niste purici mai mari, unii isi cauta destinul iar altii ni-l facem si apoi murim. Cam atat. Si tot ce putem face este sa fim activi in timpul vietii si sa schimbam in bine lumea asta.
Pai La multi ani si voua dragi prieteni.