Cand nu sti ce sa spui cuiva drag

Acum cateva zile am aflat ca tatal unei amice a fost diagnosticat cu cancer.

Ar trebui sa o sun, sa vorbesc cu ea dar nu stiu cum sa o fac.
O sora de-a mea a murit acum 4 ani de cancer si a fost un moment incredibil de greu. Nimic din ceea ce iti spune  lumea nu poate sa schimbe un fapt - ea a murit si s-a dus. Ce poate sa spuna lumea sa te faca sa te simti mai bine? Nimic. Tot ce a fost in mintea mea atunci au fost amintirile mele cu sora mea, durerea ca am pierdut-o, incapacitatea mea de a plange si lucrurile pe care ar fi trebuit sa le fac inainte ca ea sa moara.

O ocolesc pe amica asta a mea la care tin mult pentru ca daca ar trebui sa vorbesc cu ea as inlemni, as sta pur si simplu si nu as putea sa scot o vorba pe gura. Chiar acum cand ma gandesc la acest lucru gatul imi este blocat si parca imposibil sa scot o vorba.

La naiba ce situatie naspa. Ar trebui sa fiu langa ea dar nu pot. Sorrrrrrrrrrrryyyyyyyyyyyyyyyyyyy  AG

Humanity is going where?

You must not lose faith in humanity. Humanity is an ocean; if a few drops of the ocean are dirty, the ocean does not become dirty.- Mahatma Gandhi

E greu sa traiesti dupa acest citat in fiecare zi si sa crezi ca suntem multi care ne gandim la umanitate si avem si sperantze. Am cautat in dex si am gasit aceste doua sensuri pentru umanitate:
1. omenie, caracter uman, compasiune si bunatate
si
2. colectivitatea de oameni

Analizez ce spune Gandhi si imi este greu sa vad oceanul si vad preponderent acele picaturi care murdaresc precum uleiul oceanul. Zilnic vad doar ca nu exista initiative care sa promoveze aceasta bunatate si omenie si din pacate pierd zilnic increderea ca omenirea este capabila sa gandeasca si sa actioneze ca o colectivitate care stie unde merge.

Cred ca e nevoie de un nou mod de leadership, de o schimbare la nivel global a viziunii despre viitor.

Dar cine sa initieze aceasta schimbare?
A inceput ea deja si eu sunt un ignorant?

In comunitatile online 1+1 e mult mai mult decat 2

Atunci cand esti membru intr-o comunitate online precum tinapse.ro trebuie sa intelegi si in timp vei invata sa apreciezi ca regulile matematicii 1+1 nu functioneaza dupa rigurozitatea pe care am invatat-o in scoala si apoi liceu.
Explicatia este simpla si am sa dau un exemplu cred eu relevant pentru ceea ce incercam noi sa facem aici.

La editura Publica am gasit o carte foarte importanta despre colaborare si comunitati scrisa de Charles Leadbeater  si care se numeste - "Noi-gândim, Inovaţie de masă, nu producţie de masă".
Ce vreau eu sa punctez aici este legat de modul in care autorul a scris aceasta carte. Charles Leadbeater marturiseste ca a vrut ca acest document care face referire la comunitati sa fie scris cu ajutorul unei comunitati. Asa ca el publica pe internet intentia lui de a scrie o carte despre comunitati, publica integral capitolele deja redactate si ideile lui si ii invita pe oameni, oricine vrea sa contribuie la crearea / structurarea/ restructurarea/ dezvoltarea acestei idei intr-o carte. El explica cum a decurs proiectul si cate lucruri extraordinare a descoperit despre cum functioneaza o asemenea comunitate.
Ce se poate intelege din procesul in care a fost construita cartea si ceea ce eu as dori sa subliniez prin acest articol este faptul ca o comunitate de oameni pasionati de un subiect au:

• putut sa participe la un proces de munca online
• dezvoltat un proces de editare a unui text folosind sistemul WIKI
• adaugat idei langa ideile colegilor
• construit impreuna un text - o carte despre cum lucreaza comunitatile si cum se guverneaza comunitatile 

Construind unul peste idea emisa de altul, membrii comunitati online care au creat cartea "Noi gandim" au dovedit ca 1+1 este mult mai mult decat 2 si acest exemplu de cooperare si impartasire de idei ar trebui sa ne faca sa intelegem ca e nevoie de cooperare, de dezvoltarea unei constiinte in fiecare dintre noi a faptului ca avem cu totii de castigat daca contribuim cu putin.

Intrebarea care apare este - Cum facem sa determinam oamenii sa inteleaga beneficile cooperarii?

Sa fi mandru de ce ai realizat in viata

Am dat peste un citat al lui Arthur C . Clarke care ma face sa fiu invidios pe el.

“I'm sure we would not have had men on the Moon if it had not been for Wells and Verne and the people who write about this and made people think about it. I'm rather proud of the fact that I know several astronauts who became astronauts through reading my books.”  Arthur C. Clarke (1917 - 2008), Address to US Congress, 1975

Cred ca atunci cand  ai ajuns la un anumit nivel de maturitate te gandesti mai mult spre ce e la final, spre ce va fi in mintea si sufletul tau la final. 
Cred ca atunci cand ai ajuns la final trebuie sa poti sa te uiti in spate si sa zici "ma bucur ca am realizat asta, sau ma bucur ca munca mea a ajutat pe.... sau ma bucur ca munca si viata mea a inspirat....".


Trebuie sa poti sa spui sunt mandru ca am facut asta sau aia, pentru ca altfel ai irosit o buna oportunitate.


Si aici linkul de la site-ul Arthur C . Clarke si cateva citate senzationale spuse de el.

Have fun.
http://www.arthurcclarke.net/?scifi=12

Cum ne jucam cu copii de 0-3 ani: De ce e important sa citesti impreuna cu copilul t...

Cum ne jucam cu copii de 0-3 ani: De ce e important sa citesti impreuna cu copilul t...: Dalia la 6 luni, fascinata de pozele din carte. "Copii vor invata dragostea de carte in bratele parintilor lor." - Emilie Buchwald D...

Obligatia de a colabora si de a impartasii ?!

Acum vreo 3 saptamani am intalnit o tanara din Slovacia voluntara SEV in Romania care mi-a povestit cum la facultatea de managementul culturii din Bratislava exista 2 reguli nescrise care spun asa:
- orice student are obligatia sa posteze pe lista de discutii a facultatii si sa impartaseasca cu toti studentii din facultate orice resursa/ oportunitate (a se citi bursa, program de finantare, activitate in sfera de interes, etc. ) - ca si student esti "obligat" sa fi un networker, sa intri in contact cu ceilalti colegi din facultate Ca rezultat al legii nescrise tanara mi-a marturisit ca imediat ce a aflat de EVS a si trimis pe lista colegilor informatii despre organizatia ei sending si despre oportunitatea de voluntariat/ invatare si i-a incurajat pe cei interesati sa o contacteze pentru detalii. Am intrebat daca aceasta lege circula doar intre studenti sau este oarecum "fortata" si de catre profesori, iar spre surprinderea mea si profesori o promoveaza si incurajeaza.

Asa ceva !!!!
Cum adica sa iti fortezi studentii sa impartaseasca cu alti studenti ceea ce ei gasesc ca este o oportunitate de dezvoltare?? Cum adica sa incurajezi studentii sa le spuna colegilor despre anumite programe si astfel sa renunte la "avantajul lor competitiv" nu? Pai nu sunt studentii in competitie pentru a fi mai buni, pentru burse si apoi pentru locuri de munca ? Ma intreb de ce nu suntem noi capabili in sectorul de tineret sa actionam asa.

Ma intreb de ce nu suntem noi in stare sa spunem de exemplu ca:

- de acum incolo toate ONG-urile acreditate SEV trebuie sa fie inscrise pe o lista de discutie si aici toata lumea are "obligatia" sa impartaseasca toate resursele care ar putea fi utilizate pentru imbunatatirea proiectelor SEV

- de acum incolo orice responsabil de proiecte SEV trebuie sa se inscrie intr-un grup sau pe o pagina facebook unde sunt inscrisi cei care sunt implicati SEV si unde sa circule informatii

- de acum incolo nu numai ca am "obligatia " sa impartasesc informatia dar am si "obligatia " sa imi ofer timpul sa-i ajut pe acei colegi care vor sa foloseasca informatia oferita de mine (sa le explic eventual ce e acea oportunitate, de ce si cum e bine sa o folosesti, unde gasesti info relevante, etc.)

Asa reguli cred ca ar ajuta acestor sector sa se dezvolte exponential si spun asta pentru ca:
- imaginati-va cum ar fi sa primim informatie relevanta in timp si sa primim eventual si suport sa o folosim
- cum ar fi sa ne consideram colegi - WOW , colegi si nu competitie
- cum ar fi sa avem un nou joc - "WE against the problem" in loc de "We against each other".

Voi continua sa cred ca o astfel de lume se poate construi atunci cand oamenii au ajuns la un anumit nivel de maturitate si intelepciune.

Spitalul de copii din Oradea este un loc unde sa NU iti duci copii

Saptamana trecuta am avut ocazia sa vad cum merge si ce ti se poate intampla daca ajungi sa iti duci copilul in spitalul de copii din Oradea.
Janina a trebuit sa o interneze sambata 22 Oct de urgenta pe Dalia la spital pentru ca nu primea aer. Ca orice parinte disperat fugi acolo cum poti numai sa ajungi repede si speri in inima ta de purice ca nu e nimic serios si totul se va rezolva repede , dar mai ales fara suferinta pentru copil.
Ajunsi la urgenta i se spune ca Dalia trebuie internata in spital sa i se administreze un tratatement. Super pana aici, doar ca:
1. asistenta care o duce sus pe Janina si pe Dalia ii zice: Dar doamna, nu va suparati, dar cum ati venit la spital fara pijamale?
2. saturatia de oxigen, lucru pe care nu trebuie sa il stii, sau mai precis nu este o informatie de uz general, este un aspect important si un criteriu esential pentru internare si tratament.

Noi am aflat abia Luni in cadrul unei discutii cu o doamna doctor din Spitalul de Copii ca daca un copil este adus la spital cu o saturatie mai mica de 90 % automat cazul este considerat urgenta si copilul trebuie internat la terapie intensiva. Ei bine aflam ca Dalia avea 86 % saturatia si nu a fost internata la terapie intensiva. Deci uite asa depinde de nu sti cine daca se respecta protocolul sau NU din spital.

Legat de pijamale trebuie sa spun ca sunt socat. Femeile astea nu au fost niciodata mame? Nu au fost in ipostaza niciodata sa fie intr-o situatie dificila si sa nu iti pese ca ai iesit pe usa in halat de baie si papuci si tricou, ca prioritar este cel accidentat sau in pericol si nu te intereseaza regulile sociale. What the fuck??? SI daca nu ai fost mama nu poti sa gandesti ca o femeie fuge pe usa desculta si copilul in brate doar ca sa il faca bine. Asta gandire si atitudine pro umanitate. Unde a fost instruita femeia asta?

Bun treci peste astea si incerci sa iei aer si sa crezi ca, NO asa s-a intamplat dar mai incolo este totul ok, doar ca NU este ok.

Mama, tata, sau oricine ingrijeste un copil are dreptul sa ramana cu acel copil in spital pentru a ii oferi copilului suportul emotional, psihic si pentru a-i asigura nevoile. Dar de la tine se asteapta sa stai 24 de ore cu copilul si sa fi pentru toata perioada fresh, emotional capabil de suport, fizic capabil sa faci tot ce este nevoie.

Acest lucru este total imposibil pentru ca:
- copilul este bolnav si nu doarme deloc bine. se trezeste de nenumarate ori si cauta sa respire si plange si are nevoie de cineva acolo
- copilul are nevoie de medicatie care se ofera la anumite ore indiferent ca el doarme sau nu, si il trezesti :(
- copilul primeste si tratament (in cazul Daliei aerosoli si in primele doua nopti oxigen de la butelie)- trebuie sa ii pui unui copil activ masca de oxigen pe gura si sa il ti de mana pentru ca nu vrea sa tina masca pe gura. Aerosoli e si mai si tu trebuie sa iti folosesti cele doua maini si inca ti-ar mai trebui maini pentru a tine masca pe gura
- esti un om care are nevoie de somn - privarea de somn duce la neatentie si incapacitate de lucru. Nu cred ca se invata la medicina pentru ca medicii si asistentele de aici nu stiu cum te afecteaza pe tine ca persoana care trebuie sa oferi ajutor
- esti un om care ai sentimente fata de copil, emotii care se nasc fata de situatia de ingrijorare, de frica ca ai facut sau ai putea face ceva ce va afecta copilul si inclusiv risti sa il pierzi fiind foarte fragil.

Solutia este ca cel care ramane cu copilul sa fie schimbat pentru reincarcarea bateriei si pentru a restaura capacitatea acestei persoane de a oferi suportul de care copiul are nevoie.

NU e bine, zice spitalul. Mai precis asistentele si medicii de pe sectia de la etajul 9 spun ca "Hmmm, regulamentul spune ca doar mama trebuie sa stea cu copilul si numai ea pe intreaga perioada".
Funny ai zice ca aceste femei, pentru ca eu numai femei am vazut acolo cred ca sunt alieni. Poti sa fi femeie in Romania de azi si sa nu intelegi ce inseamna in situatia respectiva pentru o mama sa stea 24 din 24 cu copilul pentru o perioada de vreo 3 sau 4 zile sau poate chiar mmai mult.
Si Janina, ca sa continui povestea solicita ca Tibi, tatal copilului sa ramana cateva ore in timpul zilei pentru ca ea sa se poata odihni si pentru a putea fi 100 % disponibila pentru suport. Doamna doctor, prin "marinimia ei" conform spuselor ei, permite ca doar in timpul zilei sa stea tata cu Dalia. Ce darnica este ea !!! Dar la un moment dat trebuie administrat aerosoli si esti anuntat foarte "dragut si intelegator" de catre o asistenta ca "domnule trebuie sa ii administrati aerosoli". SI Tibi se apuca de treaba, dar trebuie sa va imaginati situatia. Dalia este o fiinta foarte activa care nu sta locului 20 secunde decat daca se joaca sau citeste, si oricum nu sezand cu o masca pe gura. Stand in pat pentru vreo 15-30 minute pentru aerosoli este o incercare imensa, nemaivorbind ca isi misca mainile si vrea sa dea jos de pe fata masca. Deci cate maini folosesti pentru a administra oxigen unui copil ?
Raspunsul corect - peste 2. De unde? Ehei asta e chiar buna. Esti intr-un spital dar sa nu crezi ca asistentele sunt acolo sa te ajute !!!!

Ce faci pentru ca:
1. nici o asistenta nu te ajuta - asta e regula si nu stiu cum de
2. in spital "conform regulamentului" nu poate sta in acelasi moment decat un singur ingrijitor
3. ai doar doua maini si copilul foloseste maini si picioare
4. copilul poate are si branule pe maini si chiar perfuzie

Solutie- apelezi la asistente pentru ca Ghici, esti intr-un spital unde trebuie sa ti se asigure spitalizare.

Deci Tibi iese in hol disperat dupa cateva incercari si solicita ajutor.

Ce e funny / si superenervant?
Ei bine Janina este sunata sa vina urgent la spital sa il schimbe pe Tibi pentru ca el , "conform regulamentului" nu are ce cauta in spital. Deci, tatal copilului trebuie schimbat pentru ca are iesiri de comportament.

Deci, ce s-a intamplat? EI bine, nu iesi asa din camera si te pui sa ceri ajutor de la o asistenta sau medic, pentru ca ei sunt prost platiti, si daca nu platesti - nu primesti.

Suuuuuuuuuuuuuuuupppppppppppppppeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeerrrrrrrrrrrrr

After all this shit, ne-am activat si am luat decizia de a parasi frumosul spital din Oradea pentru o alta destinatie, Debrecen.
Spitalul de copii din Oradea este frumos numai pacat ca "muncesc" acolo asemenea medici si asistente. Deci inca o data calitatea serviciului medical nu are nimic de a face cu cladirea ci cu OAMENII.
Daca cineva se intreaba de ce sunt de vina medicii ii spun:
1. Crede cineva ca acest caz este singurul? Mergeti prin spital sa vedeti cum sunt tratati parintii si ganditi-va ce nu fac parintii pentru copii lor
2. Crede cineva ca medicii nu stiu ce se intampla acolo? Naivitate. Nu, ei stiu perfect pentru ca altfel voi crede ca sunt niste idioti si asta chiar nu vreau sa o cred. Atunci inseamna ca stiu ce se intampla si au o atitudine de cacao. Daca sti ca ceva nu merge bine si acest ceva se refera la oamenii cu care lucrezi, atunci faci ceva.

Pentru iesirea din spital a fost gretzos sa vezi atitudine din partea medicului responsabil pe sectie. A incropit cu pixul, folosind hieroglife un bilet de iesire care nu a putut fi descifrat de catre medicii de la ambulanta din Oradea, medici care au transportat copilul la spital in Debrecen. Fisa de iesire cuprindea doar cateva informatii, fara istoricul bolii, tratatementul administrat, rezultatele testelor medicale. Si totul scris de mana "foarte frumos" si indescifrabil.

Ambulanta din Oradea merita laude pentru suportul oferit si pentru calitatea serviciilor. Ne-au ajutat in decurs de 1 ora de la semnalarea necesitatii sa transportam copilul safe in Debrecen.

Spitalul din Debrecen este unul universitar de stat. Deci nu o clinica privata, dar:
1. am primit tratament uman
2. inclusiv aveau la receptie pe cineva care vorbea romana
3. indiferent de biletul total nesimtit completat de catre medicul din spitalul din Oradea, s-au comportat total profesionist
4. la vizita medicul si-a luat timp sa explice parintilor Daliei care este situatia, ce tratament urmeaza sa primeasca. In Oradea nu a fost posibil sa afli ce se intampla. Probabil medicul si asistentele considerau ca prietenii mei Janina si Tibi, dealtfel foarte inteligenti, nu vor putea intelege situatia.
5. asistentele, "nesimtite " de-a dreptul au trecut de foarte multe ori pe la ei si au urmarit atent evolutia Daliei
6. nu a fost nici o problema sa ramana Tibi in spital cu Dalia - "ce neglijenta!!!"

In doua zile Dalia a fost externata cu "totul este ok si nu trebuie sa mai primeasca nici un medicament".

Long story si destul de stresanta. Putea fi evitata daca in spitalul de copii cineva ar investii in crearea unei culturi care sa priveasca pacientul ca pe un om si unde sa se inteleaga ca nu poti vindeca un om daca nu ai grija si de latura umana a situatiei.

Volunteque v1.0, un seminar Barcamp unic in sfera voluntariatului SEV in Romania

Volunteque v 0.1, Voluntariat de la A la SEV, 23-26 Iulie 2011, Oradea

Un seminar la care cu siguranta vreau sa particip. Dincolo de faptul ca sunt facilitator vreau sa fiu unul dintre primii romani care experimenteaza metoda Barcamp-ul.
De fiecare data cand particip la un eveniment unde metodologia promoveaza implicarea si colaborarea ma gandesc daca cumva acela este inceputul pentru un sector de tineret unde sa putem sa colaborama, sa invatam unii de la ceilalti si impreuna sa gasim solutii.
Si poate ceva si mai important sa ajutam la nasterea unei coalitii de organizatii si persoane care sa isi propuna schimbari majore in ceea ce priveste sectorul de tineret din Romania.

Insignele sunt super nu numai ca idee dar si ca look si cu siguranta destul de noua idea in Romania.

Mi-ar placea ca la eveniment sa participe cel putin 120 de persoane pentru ca in Barcamp si numarul oamenilor conteaza.

http://www.barcamp.ro/barcamp-volunteq-v1.0

Consecinte si regrete

Imi spunea un prieten acum ceva vreme ca tot ce facem are consecinte. Asta inseamna ca inainte sa actionezi trebuie sa te gandesti care vor fi consecintele. Si nici aici nu putem uita afara putina organizare si sa ne gandim la 3 tipuri de consecinte:
1. imediate sau pe termen scurt
2. cele pe termen mediu
3. si cele pe termen lung

Nu pot sa ma gandesc la consecinte fara sa nu ma gandesc la regrete, pentru lucruri pe care le-am si altele pe care nu le-am facut. Da, sunt consecinte si pentru non actiune. Ei bine si ce nu facem are consecinte. Atunci cand nu am actionat, si trebuia sa o facem, ne pandeste dupa colt.
Cred ca nu sunt singurul care are regrete si asta nu te face sa te simti mai bine.

Daca sunt putin inteligent voi invata ceva din aceasta lectie si sa speram ca voi putea sa indrept cateva dintre actiunile mele anterioare.